margo-insemnari

e de bine, din ce in ce mai bine. incep sa ma descurc cu blogu.nu-s tampita din fire ci doar din obisnuinta drept urmare nu reuseam niciodata sa imi fac un cont pe acest minunat weblog. acum ca am reusit…ehe ce-o sa fac acum ca am reusit… fix nimic, caci asta am facut toata viatza. noroc ca or sa se gaseasca mereu oameni care or sa ma ajute. pur si simplu, fara nici o obligatie din partea mea. pai ce obligatie sa mai am daca ii las sa ma ajute? le fac de fapt un mare bine.ii las sa se minta ca ei sunt mai destepti, mai buni, mai capabili. ei imi vor zambi si imi vor intinde o mana de ajutor si isi vor grai: vai, ce bun(a) sunt, am ajutat-o si pe ea saraca. apoi vor spune pe la colturi: “uite-o si p’asta am ajutat-o si acum e nerecunoscatoare. ce dracu tre sa imi fie sclava toata vitza  de acum , tre sa imi dea cu saru’ mana si mai ales tre sa tina capul plecat, sa dea dovada de umilintza.eu o ajut si sunt buna. D-zeu stie ca sunt buna”