buuun…si acum ce urmeaza?
Sâmbătă, Noiembrie 18th, 2006
Cica iubirile mari sunt tocmai alea de care te indoiesti cel mai mult.oare asa sa fie? am citit asta pe blog la haotica. poate stie mai bine. eu stiu ca m-am indoit
Archive for Noiembrie, 2006
Cica iubirile mari sunt tocmai alea de care te indoiesti cel mai mult.
despre renuntari
Vineri, Noiembrie 17th, 2006bine am zis. nu mai conteaza. trebuie sa renunt. vine o vreme cand trebuie sa renunti, sa fugi cat te tin picioarele de ceea ce ai construit sau nu. de cele mai multe ori am dat gres in a construi ceva, dar am incercat, am avut rabdare, am fost migaloasa. am pus caramida cu caramida, mi-am calculat vorbele si actiunile, am slefuit oamenii pe care i-am vrut si am ridicat din nimicuri, mari palate. ale prieteniei, ale iubirii, ale comunicarii. si cand voiam sa inchid si eu un ochi pt a ma odihni, atunci se rasturna totul. poate greseala e ca nu trebuie sa construiesti pe nimicuri.
stiu ca o sa ne afundam, dragul meu, in rahatul asta de relatie mai rau ca acum. asta e doar inceputul. stai linistit am prevazut totul, dar trecuse prea mult timp si incepusem sa sper…Ce ti-e si cu speranta asta! te face sa uiti de calcule. incepusem sa nu ma mai comport conform schemei. credeam ca e iubire. hahaha, da credeam ca e iubire. imi si spuneam: ie-te, bah, din nimik se facu ditamai relatia. ce otrava e si speranta asta. oricum nu mai puteam. dupa doi ani de adaptari la tine ajusensesem eu nimik. nu ma mai recunosteam, dar speram.
o sa plec de voi avea puterea. stii…odata cu varsta sau poate cu iubirea e din ce in ce mai greu sa renunti. e dureros realizezi ca nu ai insemnat prea multe. e mai dureros atunci cand o persoana iti ramane in suflet, desi ti-a facut rau. mie imi vine sa sar de gatul lui si cu lacrimi in ochi sa ii spun: uite ce mi-ai facut!( de fapt, am si facut chestia asta) i-am sarit in brate fiindca devenise si cel mai bun prieten al meu, singurul, si i-am spus uite ce mi-ai facut. m-ai distrus, acum eu ce ma fac? la cine apelez? cine ma mai ia in brate sa ma linisteasca, cine mai imi desclesteaza degetele? cine o sa mai fie langa mine? trebuie sa plec. m-as umili prea mult daca as ramane. nu pumnii sau infidelitatile dor, ci umilinta e cea care te trezeste
ceva in schema mea nu a functionat. ceva a ruginit exact cand incepusem sa am incredere. ce greu e sa te nasti fara incredere, iar atunci cand incepusem sa o cunosc…nah! un pahar de alcool, o pastila, doua ma vor anestezia putin, maine la fel, poimaine tot asa pana voi reusi sa uit sau sa ma afund de tot. nu mai conteaza.
stii, dragul meu, cineva mi-a zis : pentru ca ii esti si prietena crede ca ii poti ierta totul . iti eram si prietena si iti iertam totul, poate aici nu a functionat schema, poate ti-am fost prea aproape de suflet, poate tu nu voiai in relatia asta un bonus ca si prietenia adevarata. poate voiai doar o fata…ti-am fost prea multe. o sa plec si stiu ca ai sa vii dupa mine. atunci imi va fi cu adevarat frica, mult prea frica, mult, mult prea frica.
